Peregrinări spirituale ale Reginei Maria: anglicana care şi-a botezat copiii ortodocşi şi s-a întâlnit cu credința Bahá’í

Joi, 8 martie 2018, de la ora 19, sediul central al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei din strada Blănari, nr. 23, a găzduit conferinţa Peregrinări spirituale ale Reginei Maria. Evenimentul a fost prilejuit de Ziua Internaţională a Femeilor, iar tema a fost aleasă în ajunul Sărbătorii Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia. Invitatul serii, Tudor Petcu, filosof, eseist și publicist, a vorbit despre raporturile cu ortodoxia şi catolicismul ale Reginei Maria, născută, fiind membru al Familiei Regale Britanice, ca o credincioasă a Bisericii Anglicane. Totodată, a prezentat legătura pe care Regina Maria a avut-o cu credinţa Bahá’í începând din anul 1926.

„Peregrinările spirituale ale Reginei Maria stârnesc interesul prin naturalețea și dinamismul lor, dar și pentru că actorul principal în acest sens este una dintre reginele României, deci soția unui lider de stat, pe care tindem să o identificăm mai degrabă cu factori socio-politici și cotidieni decât cu cei mistici și duhovnicești”, a precizat Tudor Petcu.

Album foto complet.

Regina Maria a fost primul cap încoronat care a studiat și susținut credința Bahá`í.

Tudor Petcu a arătat că cele mai spectaculoase peregrinări ale Reginei Maria sunt reprezentate de către întâlnirea sa cu jurnalista americană Martha Root, care era de credinţă Bahá’í: „Astfel, Regina Maria descoperă o religie nouă, dar universală, pacifistă și raționalistă, începând să o exploreze în adevăratul sens al cuvântului. Se apropie din ce în ce mai mulți de anumiți reprezentanți ai religiei tocmai menționate și poartă o corespondență inclusiv cu iranianul Shoghi Efendi, cel care a tradus toate scrierile sfinte ale întemeietorilor și promotorilor religiei Bahá’í. Însăși Regina Maria ține să menționeze, într-un anumit moment al vieții sale, că religia Bahá’í a ajutat-o să caute mai bine ceea ce ne unește și nu ceea ce ne dezbină, rămânând evident fidelă preceptelor creștine”. Tudor Petcu a arătat că asumarea credinţei Bahá’í nu înseamnă o convertire, ci preluarea unor învăţături cu anvergură universalistă, manifestată de Regina Maria şi prin faptul că a promovat şi limba Esperanto, destinată a fi o limbă universală.

 

La eveniment a participat şi o delegaţie a comunităţii Bahá’í din România, inclusiv domnul Bahman Rahmatian, președintele Adunării Naţionale a Bahá’ílor din România. Acesta a relatat cum, în aprilie 1930, cu ocazia unei vizite în Ţara Sfântă, unde, la Haifa, se află centrul mondial al credinței Bahá’í, Regina Maria a fost invitată să se întâlnească cu un strănepot al lui Bahá’u’lláh, întemeietorul credinţei Bahá’í, anume Shoghi Efendi. Reginei Maria, care voia să realizeze un pelerinaj la locurile sfinte ale acestei credințe și să-l vadă pe Shoghi Effendi, i-a fost recomandat să nu coboare din vapor, aşa că a trimis-o pentru această întâlnire pe fiica sa, Principesa Ileana, care i-a transmis mamei sale, din partea acestuia, şi un cadou. Totodată, ne-a mărturisit că a fost impresionat că a aflat, cu mulţi ani în urmă, că scrierile Bahá’í au fost traduse în limba română în anii ’30, cu sprijinul Reginei Maria. În 1933, cu preţiosul ajutor al Reginei Maria şi al Principesei Ileana, Martha Root a tipărit în Bucureşti primele traduceri despre Religia Bahá’í: un pliant informativ şi cartea Baháu’u’lláh şi Era Nouă de J.E. Esslemont, la Editura Fântâna Darurilor, Bucureşti – 1936, carte păstrată încă în diferite biblioteci din ţară.

Sâmbătă, 30 ianuarie 1926, regina Maria a primit-o în audiență, la palatul Cotroceni, pe misionara Martha Root. A fost primul contact direct al reginei cu un reprezentant al credinței Bahá`í. În jurnalul său, a notat în ziua respectivă: „Am primit o tânără americană modestă, o anume Miss Root, care merge peste tot, încercând să creeze relaţii bune între naţiuni. Este o mare susţinătoare a Esperanto, fiind convinsă că o limbă universală învăţată de toţi ar promova sentimente bune şi înţelegere în rândul tuturor naţiunilor şi fireşte că este ceva adevăr în aceasta. […] Ea pare teribil de impresionată de suferinţa noastră în legătură cu Carol [excluderea lui din linia de succesiune, în 1925 – n.ed.] şi-i place ă creadă că a fost o încercare divină care, în final, se va sfârşi cu bine pentru noi toţi, chiar şi pentru Fiul rătăcitor” (Regina Maria a României, Însemnări zilnice, trad. Sanda Ileana Racoviceanu, îngrij. Vasile Arimia, Bucureşti, Editura Cognitia, vol. VIII. 1 ianuarie-31 decembrie 1926, pp. 37-38). Peste nici o lună, marţi, 23 februarie 1926, Regina Maria nota în jurnal: „Îmi încep acum fiecare zi citind câte ceva din învăţăturile lui Abdul Bahá’u’lláh, şi înţelepciunea îmi face mult bine, mă consolează şi mă face să gândesc. Îmi dă o nouă speranţă, nedistrugând nimic din ce a fost şi îndepărtând ce m-a deranjat în altă învăţătură spirituală” (Ibidem, p. 60).

O scrisoare deschisă semnată de Regina Maria a apărut în Philadelphia în „Evening Bulletin”, în 27 septembrie 1926, preluată în presa americană și canadiană. „Toronto Daily Star”, din 28 septembrie același an. Aceasta recomanda studiul acestei religii cititorilor, arătând că era la curent cu scrierile lui Abdul Baha, pe care le aprecia prin prisma explicațiilor convingătoare. În februarie 1933, regina a făcut o declarație care a apărut în facsimil în deschiderea Volumului IV din „Bahá`í World”. Din care spicuim câteva considerații:„Învățăturile Bahá`í aduc pace și înțelegere, sunt ca o amplă îmbrățișare care aduce alinare celor care sunt în căutarea speranței. […] Am aflat în învățăturile Baha’i adevăratul spirit al lui Christos de atâtea ori negat și prost înțeles… Unitate în loc de conflicte, iubire în loc de ură și o mare încurajare pentru toți oamenii”.

Detalii suplimentare despre legătura Reginei Maria cu credinţa Bahá’í, în:

Mihai Ipate, „Regina Maria și credința Baháí”, Historia.ro.

Della L. Marcus, Her Eternal Crown: Queen Marie of Romania and the Bahá’í Faith, 2000.