Regele Mihai prin ochii tinerilor de azi:

Un rege de Sfântul Ilie, de Tudor Vişan-Miu

regele mihai ferdinand 2

Căci dacă n-ai fi fost rege, Măria Ta, te făcea fapta rege.

La 20 iulie 1927, la Castelul Pelişor, se stingea, doborât de boală, Regele Ferdinand I Întregitorul. Merită amintite cuvintele de despărţire scrise de un militar care şi-a luat adio de la Regele său mai frumos ca un scriitor: “Plâng ostaşii faptelor “cruciuliţei albastre” [Ordinul „Mihai Viteazul” – n.n.]; plâng cei 260 de copii al Măriei Tale. În sufletul lor dimineaţa de Sf. Ilie a înmuiat oţelul faptelor şi, pe obrajii sărutaţi de Măria Ta, au început să se furişeze astăzi lacrimi. Ai încredere în fii ţării. Au trecut treisprezece ani de veghe, de muncă fără răgaz, de sacrificii. Lasă grijile, lasă truda – eşti obosit – dormi, Măria Ta. Acolo sus, cavalerii plecaţi înainte Măriei Tale îţi vor ieşi în cale. Te va primi înţeleptul rege Carol, cu Marele Mihai şi mult chinuitul în trecerea lui prin această lume Avram Iancu…. Şi cei care au muncit în această ţară te vor fi primit ca regele muncii, şi cei care au suferit ca Regele suferinţei, iar cei care au birut, ca pe un biruitor ce s-a biruit pe el însuşi. Căci dacă n-ai fi fost rege, Măria Ta, te făcea fapta rege”, scria generalul Gheorghe Bâgulescu[1], Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”.

Succesorul Regelui Ferdinand a fost nepotul său, Regele Mihai, care purta numele domnitorului care în anul 1600 a unit sub domnia sa Ţara Românească, Moldova şi Transilvania: Mihai zis „Viteazul”[2]. Numele noului Rege reflecta speranţa în perenitatea Regatului României Mari şi nădejdea că tânărul de 5 ani care şi-a început domnia la 20 iulie 1927 va păstra ceea ce bunicii săi, Regii României Mari, Ferdinand şi Maria, au făurit. Cel venit în 6 iunie 1930, Regele Carol al II-lea, fiul Regelui Ferdinand şi tatăl Regelui Mihai, a căutat să fie un reîntemeietor, dar domnia lui de ani s-a încheiat, în 1940, cu prăbuşirea României Mari. Revenit pe tron la 6 septembrie 1940[3], Regele Mihai I a refăcut, acolo unde se putea, unitatea teritorială a statului român: spre est, în vara anului 1941 (realipind Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa), şi spre vest, în toamna anului 1944 (realipind nord-vestul Transilvaniei). Armata Regală Română a dovedit Regelui Mihai aceeaşi loialitate ca cea arătată Dinastiei în anii războiului de întregire din 1916-1919: ostaşii români au urmat ordinul regal de la 23 august 1944, au eliberat Transilvania de ziua Regelui, 25 octombrie 1944, şi şi-au păstrat jurămintele faţă de Ţară şi Rege până când, unul câte unul, au fost îndepărtaţi de ocupantul sovietic. Aşa cum remarca istoricul Sergiu Iosipescu, pe o monedă de argint din 1946, ultima din timpul domniei Regelui, scrie, pe verso, „MIHAI I, REGELE ROMÂNILOR”. Acesta nu a renunţat niciodată la România întregită primită de la bunicul său.

P.S.: Un detaliu – sub domnia Regelui Ferdinand s-a înfiinţat Corpul de Aviaţie Român, prin Decizia Ministerială nr. 305 din 10/23 august 1915 (intrată în vigoare la 15/28 septembrie 1915), aviaţia devenind astfel o armă de sine stătătoare care nu se mai subordona, ca până atunci, Direcţiei Geniului. Ziua Aviaţiei Române este 20 iulie, ziua prăznuirii Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul (patronul Aviaţiei şi Forţelor Aeriene Române ales în 1913[4]) dar şi data morţii Regelui Ferdinand. Nepotul său, Regele Mihai, este un împătimit aviator şi a fost pilot de încercare pentru compania aeriană americană Lear în anii ’50.

___________________

[1]  Gheorghe Băgulescu (n. 1890 – d. 1963) a luptat în Batalionul de Vânători de Munte în Războiul de Întregire din 1916-1919. Decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în 1918, este cel care a adus la Bucureşti actul Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie. A reprezentat Regatul României în Imperiul Japonez ca atașat militar (1935-1939) și ministru plenipotenţiar (1941-1943). A scris Suflet Japonez, pentru care a fost decorat de Împăratul Hirohito în 1939.

[2] Ca şi Mihai Viteazul, Regele Mihai era fiul unei grecoaice, Regina-Mamă Elena (1896-1982), Prinţesă a Greciei şi Danemarcei.

[3] Regele Mihai a depus jurământul de monarh în Sala Tronului din Palatul Regal, pe Crucea pe care o avea Părintele Patriarh Nicodim Munteanu la piept, cu generalul Ion Antonescu ca martor. Apoi a fost uns cu Sfântul şi Marele Mir ca Rege al Românilor şi încoronat de Patriarh cu Coroana de Oţel în Catedrala Patriarhală. „S-a făcut Sfânta Liturghie, Regele Mihai s-a împărtăşit şi a stat cu coroana pe cap tot timpul Sfintei Liturghii”, relatează Pr. Dimitrie Bejan.

[4] Motivul acestei alegeri este relatarea vetero-testamentară în care Proroocul Ilie s-a înălţat cu un car de foc, fără a mai muri pe pământ: „În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal….  Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.” (4 Regi, 2:1,11).