111 de ani de la Iradeaua din 1905

Text de Adrian Apreotesei şi Tudor Vişan-Miu

Anul 1905 este acela în care Sultanul Abdülhamid al II-lea semna un decret – în terminologia otomană „iradea” – la 9/22 mai, care conferea drepturi egale cu acelea ale celorlalte naționalități românilor de pe cuprinsul imperiului, adică aromânilor şi meglenoromânilor (care, împreună cu istroromânii, reprezintă ramura sud-dunăreană a poporului român). Iradeaua, abil negociată de Alexandru Lahovary, ministrul român la Istanbul, a fost publicată, simbolic, pe 10/23 mai[1], ziua în care Regatul Român sărbătorea, cu ocazia zilei sale naţionale, 39 de ani de domnie a primului său rege, Carol I.

Încă de la începutul domniei Regelui Carol I, cauza macedo-română a constituit o preocupare constantă a diplomaţiei române. Reţinem că, la 7 decembrie 1903, Suveranul român îi spunea lui Arsene Henry, ministrul Franţei la Bucureşti: “noi credem că românii din Macedonia (…) sunt în drept să uzeze pentru ei şi cu concursul nostru de libertăţile normale pe care Europa înţelege să le asigure pentru toţi, fără distincţie.”[2] Succesul din 10 mai 1905 venea la 26 de ani de la înfiinţarea Societăţii de Cultură Macedo-Română, principala organizaţie prin care Statul Român a acţionat, în perioada 1879-1948, în sprijinul identităţii româneşti a aromânilor, şi la patru decenii de învăţământ românesc în Balcani.

Aromânii au îmbogăţit 10 mai, Ziua Națională a Românilor, cu o nouă semnificaţie. Manifestările din 1906 de la Salonic, Bitolia, Crușova şi Giumaia de Sus au inclus slujbe de Te Deum pentru sănătatea Suveranului Român şi cea a Sultanului, acestea fiind organizate cu concursul administraţiei otomane, a consulatului român şi a marilor figuri ale culturii aromâne din acea vreme.[3] Sărbătorirea iradelei de la 10/23 mai 1905 a continuat și după 1948, în Balcani, acolo unde nu a fost cenzurată de regimurile totalitare, sau alături de exilul românesc.[4]

Redacţia revistei „Lumina”, publicaţie a românilor din Imperiul Otoman, scria, la sfârşitul anului 1905: „ziua de 10 Mai, în care s-a publicat Iradeaua imperială, va rămâne o zi scumpă şi măreaţă, o zi de bucurie şi de sărbătoare pentru întreaga suflare românească din imperiul otoman.”[5] Această semnificaţie a fost păstrată de românitatea sud-dunăreană până astăzi, când sărbătorim 150 de ani de la întemeierea Dinastiei Române.

Redăm mai jos extrasele citate din „Lumina”, prin intermediul bibliotecii dacoromanica.ro:

__________

[1] Textul iradelei a fost publicat în „Lumina. Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman”, anul III, nr. 5, mai 1905.

[2] apud Ion Bulei, Viaţa în vremea lui Carol I, Bucureşti, Editura Tritonic, 2005, p. 193.

[3] Vezi „Lumina. Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman”, anul IV, nr. 6, iunie 1906, pp. 189-191.

[4] Vezi lucrarea 10 mai în exil, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, 2008, ediţie de Dumitru Dobre şi Laura Vlădoiu Stancu.

[5] „Lumina. Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman”, anul III, nr. 11, decembrie 1905, p. 130.