Un an fără Rege – Lemnaru Alexandra

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie.” – Majestatea Sa Regele Mihai I al României  

Pe data de 5 decembrie 2018 se împlinește un an de la trecerea la cele veșnice a Majestății Sale Regele Mihai I, în anul în care românii sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire. Anul Centenarului Marii Uniri poate fi definit ca fiind incomplet fără Regele Mihai, care a luptat pentru menținerea valorilor Regelui Ferdinand și Reginei Maria, de dragoste și sacrificiu pentru națiunea română, a celui mai înalt ideal românesc –  unitatea națională a românilor.  

Fiecare dintre noi am aflat trista veste despre Majestatea Sa Regele Mihai în împrejurări diferite. La ora 13:00 , în acea zi calmă cu un soare palid de decembrie, în care părea că nu se petrecuse nimic care să îmi atragă atenția în mod deosebit,  pregăteam să iau masa de prânz . Am dat drumul la radio, unde urma să ascult știrile zilei. Prima știre a fost despre Majestatea Sa Regele. M-am inchinat și m-am rugat pentru Majestatea Sa. Pe moment nu  puteam gândi la nimic decât la o rugăciune pentru Rege. Am simțit un gol. Ca atunci când dispare cineva care simți că îți este drag, reper, model, și nu ai posibilitatea să faci nimic pentru a-l aduce înapoi. Am realizat cu tristețe în acele momente că acel mesaj radio avea să fie ultima știre radio de actualitate despre Majestatea Sa Regele Mihai.  

Am avut sentimentul că s-a încheiat un roman lung, frumos, original, captivant, profund. Un roman mai mult decât realistic. Un roman adevărat, frumos și dureros de multe ori, cu file din istoria poporului român. Al unui Rege mare care și-a iubit țara lui mică și a servit Țării și lui Dumnezeu în mod demn și responsabil. Am simțit că urmau să îmi lipsească Mesajul de Crăciun al Majestății Sale și aparițiile publice. Au urmat apoi postări pe Facebook, oameni care îmi spuneau vestea tristă pe care au aflat-o. În acea zi calmă de iarnă se simțea în aer solemnitate, tristețe și nostalgie. Apoi, când am văzut-o pe Majestatea Sa Custodele Coroanei Margareta la televizor m-am gândit că cele mai grele momente erau pentru Familia Regală.  

La funeraliile Majestății Sale am participat cu sentimentul că poporul roman a păstrat și transmis un profund atașament față de Majestatea Sa, sentiment dovedit de numărul mare de oameni care a venit la funeralii și de atmosfera solemnă. Am simțit profunde emoții și tristețe, am simțit că împărtășeam, cu cei prezenți, o tristețe profundă pe care nu o puteam exprima în cuvinte.  

Făcând o paralelă cu cuvintele Părintelui Arsenie Boca rostite de acesta înainte de a trece la veșnicie , „Nu  plângeţi, căci acolo unde mă duc, în ceruri, vă voi ajuta mai mult, rugându-mă pentru voi” , mă gândesc că în Ceruri Majestatea Sa Regele Mihai se roagă pentru România.  

Într-un exercițiu de imaginație a unei întâlniri cu Majestatea Sa, acum, în Anul Centenarului, i-aș da o veste bună – aceea că s-a finalizat , în mare parte, proiectul de construcție și sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului în anul Centenarului. I-aș mulțumi pentru dragostea necondiționată față de țară, de popor, pentru credința în Bunul Dumnezeu, pentru munca continuă depusă pentru binele României.

În concluzie, este important să ne aducem aminte cu recunoștință de Majestatea Sa Regele Mihai, care a luptat cu o credință vie, nestrămutată, pentru unitatea națională a românilor.