Relaţiile diplomatice între România şi Spania au fost stabilite la 23 iunie / 5 iulie 1881, când a fost înfiinţată, la Bucureşti, Legaţia Regatului Spaniei,  informează site-ului Ministerului Afacerilor Externe RomânLegaţia Regatului României în Spania a fost stabilită la 15 iunie 1913, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar fiind George Cretzianu. Relaţiile diplomatice cu Spania generalului Franco au fost rupte de guvernul Groza la 4 aprilie 1946, fiind restabilite, după ce Regatul Spaniei a revenit la democraţie, în 21 ianuarie 1977. În continuare, oferim repere din istoria ţărilor şi dinastiilor Spaniei şi României:

Vezi şi România și Spania, prin prisma Familiilor Regale, România Regală.

  1. Regatul Spaniei are la bază uniunea dintre coroana Castiliei și cea a Aragonului, în urma mariajului din 1469 dintre moştenitorii celor două coroane: prinţesa Isabela a Castiliei (devină regină a Castiliei în 1474) şi principele Ferdinand de Aragon (devenit regele Aragonului în 1479). România are la bază uniunea dintre coroana Moldovei şi coroana Ţării Româneşti, unite în 1859 şi purtate începând din 1866 de principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Acestora li s-au adăugat, în 1918, Ducatul Bucovinei, fostul Principat al Transilvaniei, Banatul Timişoarei ş.a.
  2. Carol I a refuzat tronul Spaniei în 1869, pe când tronul spaniol fusese vacantat după înlăturarea reginei Isabela a II-a în urma „Revoluţiei Glorioase” din 1868. Biograful lui Carol I, Paul Lindenberg, consemneacă că un emisar spaniol îi dăduse de înţeles principelui că poporul spaniol şi guvernul l-au avut în vedere „deoarece îl văzuseră cum, în condiţiile cele mai dificile, curajos şi încrezător în forţele lui, s-a dus în România şi acolo, în scurt timp, a făcut pentru stat lucruri atât de importante”. Răspunsul principelui Carol a fost că „el niciodată nu se gândeşte ca modesta pălărie princiară s-o schimbe cu coroana strălucitoare a Spaniei, că-l reţine de la aceasta şi simţul datoriei şi ataşamentul faţă de misiunea deja asumată” [1]. Fratele principelui Carol, Leopold, a fost şi el susţinut de Prusia pentru a ocupa tronul Spaniei, provocând un conflict cu Franţa care a reprezentat una dintre cauzele războiului franco-prusac din 1870 [2]. 
  3. Ducele de Madrid, pretendentul carlist la tronul Spaniei, a fost prezent ca observator pe teatrul de operațiuni al armatei române în războiul de independență din 1877-1878, fiind un admirator al soldaților români și fiind legat de o prietenie personală cu principele Carol I al României. Relaţia lor de prietenie a fost slăbită după stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Spania regelui Alfonso al XII-lea. „În mod evident, şeful unui tânăr stat independent care căuta să stabilească relaţii cu Spania în conformitate cu noul său statut internaţional nu putea să-şi manifeste ostentativ prietenia cu rivalul regelui Alfonso XII” [3]. Senatul Spaniei a adoptat la 12/24 februarie 1880 o rezoluţie privitoare la recunoaşterea Independenţei statului de la nordul Dunării, iar Spania a recunoscut independenţa de stat a României la 12 aprilie 1880.
  4. Sora Reginei Maria a României, Principesa Beatrice de Saxe-Coburg şi Gotha (1884-1966), s-a convertit la catolicism pentru a se căsători în 1909 cu Infantele Alfonso de Orleans y Borbón (1886-1975). Acesta a participat, împreună cu soţia sa, la Marea Încoronare a Regilor Ferdinand I şi Maria de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922 [4].
  5. Regele Alfons al XIII-lea al Spaniei (1886-1931) – cel născut Rege (17 mai 1886) – şi-a botezat al treilea fiu Juan (1913-1993), naşul băiatului fiind Regele Carol al României (romano-catolic, asemenea dinastiei spaniole de Bourbon). După moartea tatălui său, în 1941, Infantele Juan, conte de Barcelona, a devenit pretendentul la tronul Spaniei (fratele său, Alfonso, murise în 1938, iar fratele său, Jaime, renunţase la tron în 1933). Istoricul Guy Gauthier speculează că, în onoarea naşului său, Infantele Juan şi-a numit primul băiat Juan Carlos. „Contele de Barcelona va muri în 1993. Fiul său va deveni Regele Spaniei în 1975 sub numele de Juan Carlos I. Istoria rezervă multă surprize şi puţini spanioli ştiu astăzi că suveranul lor îi datorează prenumele lui Carol I de România şi nu lui Carol Quintul!” [5].
  6. În anii 1990 s-a vorbit despre o tranziţie spre democraţie în România după model spaniol, prin restaurarea monarhiei. „în cercurile politice occidentale se discuta în anii 1980 despre modelul spaniol al Pactului de la Moncloa, respectiv al trecerii de la un sistem dictatorial la unul democratic pe baza unei înțelegeri între forțele politice antagonice şi prin restaurarea monarhiei. Regele Juan Carlos, instalat pe tronul Spaniei în 1975, după moartea dictatorului Franco, pentru a asigura o tranziție nonviolentă, confirmase într-un interviu publicat în decembrie 1989 că țara sa ar putea servi de exemplu pentru țările din Est”, afirmă Anneli Ute Gabanyi, membru al Consiliului Regal, într-un interviu pentru revista SintezaRegele Mihai însuși a apreciat aplicabilitatea modelului spaniol în România:

„Într-un anume sens, dacă poporul îmi va cere acest lucru, aș dori să asigur o tranziție în același spirit cu aceea realizată în Spania de regele Juan Carlos. Modelul monarhiei spaniole constituționale e seducător. Ar conveni, cu certitudine, României”. 

Regele Mihai I

ΓΑΜΟΣ-ΜΙΧΑΗΛ0001-768x561

1948 – Principesa Sofia a Greciei și Danemarcei (viitoarea Regină Sofia a Spaniei) a dus trena Reginei Ana a României la nunta cu Regele Mihai de la Atena.

Această prezentare necesită JavaScript.

1962 – Regele Mihai, Regina Ana și Regina-Mamă Elena au fost invitați la nunta Principelui Juan Carlos al Spaniei cu Principesa Sofia a Greciei și Danemarcei, viitorii Suverani ai Regatului Spaniei. Ceremonia a fost oficiată la Atena, unde domnea unchiul Regelui Mihai, Regele Paul al Greciei (fratele Reginei-Mamă Elena). Regele Mihai a fost îmbrăcat în uniformă de Mareșal al Aerului (Pterarchos) al Forțele Aeriene Regale Elene, un grad cu patru stele. Doar Regii Greciei aveau un rang mai mare.

Această prezentare necesită JavaScript.

1964 – Regele Mihai, Regina Ana și Regina-Mamă Elena au participat la funeraliile Regelui Paul al  Greciei. De asemenea, au luat parte Principele Juan Carlos și Principesa Sofia ai Spaniei, ginerele și fiica monarhului defunct, dar și Juan, Ducele de Barcelona, tatăl Principelui Juan Carlos.

Această prezentare necesită JavaScript.

1997 – Regina Sofia a Spaniei a participat la nunta de la Lausanne a Majestății Sale Margareta cu Principele Consort Radu (pe atunci Principesa Moștenitoare Margareta și domnul Radu Duda)

2004 – Regele Mihai, Principesa-Moștenitoare Margareta și Principele Radu au participat la nunta Principelui Moștenitor Felipe al Spaniei cu Letizia Ortiz (actualmente Regele Felipe al VI-lea și Regina Letizia)

52115672

Regele Filip Letitia

Regele Filip al VI-lea și Regina Letizia au vizitat România în anul 2009 (în calitate de Principe și Principesă de Asturia). La Palatul Elisabeta, ei au fost primiți de Custodele Coroanei și de Principele Radu.

După 1989, Regele Mihai și Regina Ana au vizitat Spania și au fost oaspeții Regelui Juan Carlos I și Reginei Sofia în anii 1995, 1997, 1998, 2002, 2004, 2008 și 2010.

margareta radu spania 130.jpg

Majestatea Sa Margareta și Principele Radu au vizitat Spania și au fost oaspeții Familiei Regale în anii 1997, 1998, 2002, 2004, 2009 și 2010.

În anul 2011, Majestatea Sa Margareta și Principele Radu au fost prezenți, la București, la ceremonia de aniversare a celor 130 de ani de relații diplomatice între Regatul Spaniei și România, desfășurată în holul mare al Muzeului Național de Istorie a României.

familia regala regina sofiaregele mihai regina sofia

Regina Sofia a venit la București în anul 2008, la Nunta de Diamant a Regelui Mihai și a Reginei Ana, apoi în anul 2011, la jubileul de 90 de ani al Regelui Mihai.

Juan Carlos funeralii regele Mihai.jpg

Regele Juan Carlos a participat la funeraliile Regelui Mihai, în decembrie 2017. Foto: La catafalcul Regelui Mihai, alături de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei.

____________________________

Note: [1] Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, trad. Ion Nastasia, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003, ed. 2010, p. 102.

[2] Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, p. 123.

[3] Denisa Victoria Andronache, Carol și Don Carlos, Ducele de Madrid, în Liviu Brătescu, Ștefania Ciubotaru [coord.], Monarhia în România. O evaluare. Politică, memorie și patrimoniu, Iași, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2012, pp. 13-21.

[4] N. Iorga în Ilustraţia – Jurnal universal din noiembrie 1922: „Lângă feţele tinere ale ducelui de York şi Infantelui spaniol, [se vedea] buna privire senină a ducelui de Genova: alb, dar drept şi plin de spirit ostăşesc.”

[5] Guy Gauthier, Missy. Regina României, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, ed. 2010, p. 148.

Reclame